Corporatistul – Recenzie de Alix Draguţă

3 Iun

„Am trăit cu Raluca o adolescenţă superbă, cu tot ce avea adolescenţa acelor vremuri, frumos, nobil şi curat şi se pare că această legătura pe care am avut-o în adolescenţă s-a păstrat şi la maturitate, de aceea am onoarea de a purta numele personajului principal, Alix. Am devenit astfel erou de roman, e adevărat că în ipostaza masculină. Cu toate acestea consider că, deşi nu sunt personajul principal, doar îi port numele, există acolo, în roman, o parte care îmi este mie dată. În timp ce Raluca trăia visul corporatist, eu trăiam visul profesoral.

Sunt două personaje în roman, personaje importante. Pe de o parte îl avem pe Alix Albu, cel care termină facultatea şi, atras de mirajul unui job, al unei slujbe bine plătite, se angajează, printr-un interviu, într-o multinaţională. Pe de altă parte îl avem pe prietenul lui, personajul narator, care îşi continuă visul din facultate şi optează pentru ceva mai prost plătit, dar îşi urmează visul şi alege cariera profesorală. Până în punctul acesta pare sa fie o tipologie romanescă, pur şi simplu. Un tânar care îşi sacrifică o parte din timp ca să câştige mai bine şi altul care îşi sacrifică o parte din venituri ca să trăiasca mai bine.

DSC05700

În roman apare, pentru prima oara în literatură română, apare ideea de corporaţie, apare ideea de stat în stat, pentru că aceste corporaţii sunt tratate ca şi cum ar fi un stat mai mic într-un stat mai mare şi cu cât ele sunt mai multe, sunt mai multe state într-un stat mare. Şi aceste state impun reguli noi şi schimbă oameni. Devin cumva state comuniste, state care generează oameni diferiţi de cei pe care îi cunoaştem noi. Alix Albu trăieşte visul corporatist. Adică ajunge la jobul asta bine plătit, urcă ierarhic şi realmente se trezeşte dezbrăcat de vise, dezbrăcat de umanitate, de tot ceea l-a înconjurat când a crescut. Singurul lui reper în lumea reală, în lumea în care a trăit în copilarie este prietenul lui, personajul narator, care se pare că este corespondentul meu real.

Este pentru prima oară cînd am avut prilejul să văd o astfel de viziune. Suntem aici mulţi oameni din generaţii deverse şi copiii care stau acolo în spate cu siguranţă visează să trăiască visul corporatist şi este bine cînd visezi să ştii în ce te arunci. Pe de altă parte, ca şi în prima creaţie a scriitoarei mele preferate, există şi un al treilea personaj. Dincolo de acţiune, dincolo de personaje, de ceea ce se întamplă, personajul care îi uneşte întotdeauna pe cei doi, personajul care domină întreaga carte este scriitura în sine şi scrisul.

Raluca cochetează cu scrisul de cînd ne-am cunoscut. Cocheteaza cu scrisul în stil boem, în stil didactic, încearcă să se supravegheze, apoi îşi lasă stilul să umble liber. Cu toate acestea, în tot ceea ce scrie ea există valenţa scriitorului, există zbaterea aceea a omului care vrea să creeze şi are neliniştea creaţiei, care crede că este înzestrat şi vrea întotdeuna să-şi confirme. Şi Alix Albu, alter egoul scriitoarei noastre este cel care descoperă după o experienţă de mulţi ani, el este cel care descoperă scrisul. ”

Alix Draguţă – Profesoară de limba şi literatura română, Liceul Teoretic Ion Barbu, Piteşti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: